Meiul – ce este, cum se gătește și beneficiile pentru consum + o rețetă de pate de mei cu creveți

Meiul este o cereală care a apărut ca plantă de cultură acum mai bine de 7000 de ani în Transcaucazia și China. Se consumă în multe bucătării ale lumii, inclusiv în cea indiană și chinezească – chiar dacă impresia este că baza mâncărurilor lor este orezul.

Chiar dacă orezul și grâul sunt la îndemâna noastră atunci când vrem să pregătim diverse preparate culinare pe bază de cereale, meiul nu ar trebui desconsiderat pentru multiplele beneficii pe care le aduce sănătății noastre.

Se cultivă inclusiv în România dar și în India, Rusia, Orientul Mijlociu și în Turcia, fiind folosit inclusiv drept hrană pentru păsări.

Una dintre proprietățile importante ale meiului constă în faptul că nu conține gluten și se poate introduce cu ușurință în dieta persoanelor care suferă de boala celiacă, sub diverse preparate – budinci, lipii, clătite din mei, mâncare gătită, garnitură la diverse alte preparate, în deserturi, în ciorbe, sub formă de mămăligă sau supe cremă.

Poate fi consumat la fel de bine dimineața, la micul dejun – sub forma unui terci la care se pot adăuga nuci hidratate și fructe deshidratate sau proaspete; se poate adăuga în smoothie pentru a obține o consistentă mai cremoasă; se poate consuma la prânz – sub forma unei supe cremă sau adăugat într-o salată cu diverse frunze verzi și legume asortate; se poate consuma seară, la cină, ca o garnitură la un pește sau sub formă de mâncare gătită; se poate consuma, de asemenea, sub formă de desert – se poate obține o budincă prin fierberea laptelului vegetal cu mei (fie dacă se folosește meiul măcinat – și atunci rezultă ca un griș sau sub forma integrală și rezultă un fel de “orez”), se poate amesteca cu diverse fructe și îndulcitori naturali, se poate combina cu semințele de chia în budinci reci, se poate folosi pentru obținerea de brioșe, etc.

La finalul articolului găsești o rețetă detaliată pe care o poți descărca la tine în calculator de pate de mei combinat cu creveți și ciuperci.

În cultura chineză, meiul a fost considerat una dintre cele cinci culturi sacre. În scrieri vechi care au fost descoperite, încă din 2800 î.Hr, se menționa despre cultivarea și depozitarea cerealelor sacre. Iar vinul din mei era o băutură mai populară în cultura chineză decât ceașca de ceai.

În cultura indiană, oamenii din nordul Indiei cultivau de asemenea meiul și obișnuiau să prepare “roti”, o lipie indiană care este încă consumată și astăzi, inclusiv adaptată la făina din grâu, putându-se prepara însă și cu făina din mei. Neconținând gluten, rezultă o “roti”sub formă plată, care nu crește, ideală a fi consumată caldă.

În multe țări europene, meiul a fost cultivat și utilizat în budinci sau terciuri, cum ar fi de exemplu în Franța. În partea de nord a Italiei, meiul era preparat sub formă de terci (“porridge”) numit “puls”.Tot acolo, se folosea meiul pentru a obține mămăligă în loc de mălai – fiind considerată o hrană a celor săraci.

Există mai mult de 6000 de varietăți de mei care pot avea culori de la galben deschis, gri, alb sau roșu. Consumul cel mai uzual este al perlelor de mei galbene, aurii, pe care le găsim în farmaciile naturiste, plafare, la unele supermarketuri sau în comenzile online.

Dacă introduci meiul în consumul tău regulat vei beneficia de proteine (o jumătate de cană de produs uscat conține 11 grame de proteine).

Vei beneficia și de complexul de vitamine B (în special B6), de calciu, fier, potasiu, magneziu, fosfor și zinc.

Datorită conținutului de magneziu, protejează inima și scade tensiunea arterial dar și riscul de infarct, mai ales în cazul persoanelor care suferă de arteroscleroză sau diabet. Fosforul, care se regăsește în cantități mari în mei, are un rol important în regenerarea celulară și refacerea țesuturilor.

În urma unui studiu realizat de către cercetătorii de la Universitatea de Științe Sri Vekateswara din India, s-a arătat faptul că meiul consumat cu regularitate are capacitatea de a scădea nivelul de glucoză din sânge și cu 70% în cazul pacienților diagnosticați cu diabet.

Înainte de a prepara meiul, clătește bine boabele respective, curață-le de eventuale impurități și hidratează-le pentru cel puțin o oră.  

O măsură de produs uscat rezultă în 3 măsuri de produs gătit, meiul absoarbe foarte multă apă și și crește volumul – atât în timpul hidratarii cât și în timpul fierberii.

La fierbere, adaugă 2 măsuri de apă la o măsură de mei.

Meiul fierbe la fel că orezul și va avea o consistentă moale, ușoară, pufoasă și ideal este de a fi consumat cald. Dacă se răcește, meiul capătă o consistență lipicioasă, uscată și neapetisantă.

Se aduce apa la punctul de fierbere, se dă focul la minim, se acoperă vasul cu un capac și se lasă pentru 15 minute la fiert, fără a ridica capacul. Stinge focul și mai lasă vasul acoperit (eventual și cu un prosop de bucătărie umezit în apă rece) pentru alte 10-15 minute. Nu umbla la vasul respective, nu amesteca și – foarte important – nu ridica capacul. Dacă respecți proporția de apă la cantitatea de produs uscat, nu-ți face griji că s-ar putea lipi sau arde.

În cazul în care vrei că meiul să aibă o aromă pregnantă, coace boabele de mei într-o tigaie înainte de a le fierbe – dar ai grijă să nu le arzi pentru că devin amărui la gust.

La link-ul de mai jos găsești o rețetă detaliată cu un pate de mei combinat cu creveți și ciuperci – în funcție de modul de prezentare, acest preparat poate avea inclusiv un iz de sărbătoare sau atunci când organizezi o masă mai specială pentru cei dragi. 

https://drive.google.com/file/d/1Iz6LPRtmV5WqV5Q30N0-G1_LOIIe5InL/view?usp=sharing