Când este prea târziu?

Când “prea târziu” înseamnă cu adevărat “prea târziu”? Când este prea târziu să faci ce ți-ai propus în viață?

Când “prea târziu” înseamnă cu adevărat “prea târziu”? Când este prea târziu să faci ce ți-ai propus în viață? Să aduci la realitate acel vis pe care îl ai? De care îți este parcă și frică să te atingi să nu se destrame, să nu se evapore? Îți place că e acolo undeva pus deoparte, într-un colțișor al minții tale.

Când îți permiți vacanța mult visată de una sau două săptămâni și ai timp să stai câteva clipe doar tu cu tine, atunci parcă iese la suprafață acel vis. Îi dai voie să îl vezi, să îl miroși, să îl guști, să îl simți în toți porii tăi. Și începi din nou să îți faci planuri, să îți propui termene când te apuci, ce vei face prima dată, ce vei face pentru asta.

Accepți provocarea visului tău și mergi mai departe cu gândurile tale pe acel colțișor de stancă pe care te afli. Lași cartea pe care o citești deoparte. Imaginația ta a preluat acum controlul, te face să vezi cu ochii minții visul tău. Începi să așterni pe hârtie ideile care îți vin, să nu le uiți pentru atunci, mai târziu, când te vei opri din ceea ce faci  și vei da viață visului tău.

La un moment dat, vine un gând răzleț care parcă pune din ce în ce mai mult stăpânire pe tine. Oare nu este prea târziu? Prea târziu să mai visezi, prea târziu să faci acest lucru care nu îți da pace de atâta și atâta timp? Cum ai putea să renunți la siguranța pe care o ai acum ca să dai viață visului tău? Și vocea aia din capul tău începe să se audă din ce în ce mai tare. Dacă nu vei reuși? Se merită să investeșți atâta să poți face visul tău să devină realitate?

Când “prea târziu” este “prea târziu”?

Atunci când încetezi să mai crezi, când te lași cuprins de îndoieli, când realizezi că ai doar un vis și nu ai un obiectiv. Pentru că un vis fără obiectiv rămâne doar un vis. Dacă nu acționezi, dacă nu îți urmezi planul, nu urmăreșți cu consecvență ceea ce visezi, atunci da, deja va fi prea târziu când vrei să te apuci de asta.

Mi-a fost greu când am realizat că eu visam frumos. De ani de zile visam. Făceam ce făceam și când aveam câteva momente cu mine, gândurile mele se duceau către visul meu. Nu voiam să văd obstacole, nu voiam să aud pe cei din jur când îmi puneau piedici. Până într-o zi când am realizat că eu de fapt nu aveam un obiectiv clar. Când anume voiam ca visul meu să devină realitate? Atunci am înțeles că a visa este frumos, însă a da viață visului tău este dureros. Pentru că atunci începi să vezi și obstacolele și piedicile de tot felul. Trebuie să le priveșți în față. Să fii suficient de sincer încât să te întrebi: “De ce vrei să ai această provocare?”

Să fii și mai sincer cu tine atunci când îți răspunzi. Chiar dacă atunci când îți răspunzi, s-ar putea că visul tău să se destrame. Când vei știi răspunsul la această întrebare, visul tău este suficient de puternic să te ducă acolo unde doreșți, atunci va fi momentul să acționezi. Acum. Când “prea târziu” nu va fi într-adevăr “prea târziu” pentru tine.

#riseyourvibe

#daretodream

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie articolul

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Citește mai mult

Urmărește-mă pe social media

%d blogeri au apreciat: