Ce ar fi dacă?

Ce ar fi dacă ți-ai propune să realizezi ceva măreț pentru tine? Ca de exemplu, să scrii o carte. Tu, cel care nici măcar nu ai fi îndrăznit să ceri asta de la Univers? Ce ai putea să scrii ca să fie interesant pentru cei din jurul tău? Oare ești tu în stare de asta?

Ce ar fi dacă ți-aș spune că da? Oare ai crede?

Ce ar fi dacă ai închide ochii pentru o clipă și ți-ai imagina acel moment al lansării cărții tale? Când oameni necunoscuți vor veni la tine și-ți vor spune că le-ai schimbat viața? Că ai sădit semințele încrederii în cei pentru care speranța era un cuvânt deșart? Este imaginea asta suficient de puternică pentru tine ca să faci acel prim pas? Către a crede că va fi posibil, în primul rând?

Ce ar fi dacă ți-ai imagina zilele tale de acum înainte? Dacă ai găsi acel moment de inspirație pentru tine în care să te regăsești? În care nu te cenzurezi? În care să îți pese mai mult de cel care va citi și nu de cel care scrie?

Așa a început la mine…întâi cu un jurnal zilnic în care scriam tot ce îmi trecea prin cap, inventasem deja personaje imaginare cu care aveam conversații savuroase, în care inventam replici, de multe ori replici care îmi plăceau, care mă avantajau – pe mine, personajul principal.

Mai târziu, am început să mă provoc, să îmi adresez în scris întrebări din ce în ce mai incomode. Și, încetul cu încetul, mi-am dat măștile jos. Am început să răspund. Câteodată, brutal de sincer.

Și de aici s-a născut ideea. Aceea de a scrie o carte. Inițial a venit ca un gând răzleț. Mă plimbam cu bicicleta prin pădure. Și mi-am dat seama de evoluția mea. Chiar dacă sunt la început. Însă este suficient să închid ochii și să mi-i imaginez pe ei, cititorii mei. Sau cititorul meu. Măcar unei singure persoane să insuflu încrederea că dacă îți propui ceva mareț, acel lucru se va realiza. Că Universul va fi aliatul tău și te va ajuta în ce ți-ai propus să faci.

În urmă cu ceva vreme, mi-am părăsit jurnalul – nu înainte de a-i mulțumi că a fost acolo, alături de mine, în fiecare seară – și am scris primul meu articol pentru un blog. Cu care să ies în lume. Cuvintele au venit așa de natural și povestea s-a așternut parcă de la sine. Era deja acolo, trebuia doar să îi permit să iasă la suprafață.

Mă gândeam că gata! Asta este, s-a dus inspirația, nu mai am ce povești să spun. M-am trezit din nou în fața laptop-ului și cuvintele au venit unul după celălalt, parcă își așteptau cuminți rândul. Așa a apărut al doilea articol pentru blog. Apoi, altul, și altul. Laptop-ul mă atrăgea ca un magnet. Orice imagine pe care o vedeam,  orice vorbă care mă atingea, declanșa în mine nevoia de a mai spune o poveste, și încă una, și încă una… Așa am ajuns acum să scriu în mod constant.

Și brusc, cănd mă plimbam cu bicicleta, am realizat că nu am țintă. Ce îmi doresc de fapt să fac cu aceste articole?

Așa a apărut gândul…ce ar fi dacă?

Ce ar fi dacă aș scrie o carte? Din articole de blog? Pe teme diverse, inspirate din viața mea, din experiențele trăite sau cele pe care le voi trăi la un moment dat.

Acum am direcția, dictată de cineva mai presus de mine, de vibrația  cititorului meu unic care va fi marcat de cele scrise de mine. Și care va schimba ceva în viața lui. Indiferent de cât de mică va fi acea schimbare, va fi suficient de mare pentru cei din jurul lui. Așa, cititorul meu unic va reuși la rândul său să îi influențeze pe ceilalti.

Ce ar fi dacă ai fi chiar tu acel cititor unic? Ce ar fi dacă ți-ai propune chiar de acum să schimbi ceva la tine?

#riseyourvibe

#daretodream

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie articolul

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Citește mai mult

Urmărește-mă pe social media

%d blogeri au apreciat: