Oala sub presiune

oala sub presiune

Cei mai buni profesori încă învață. Cei mai buni tămăduitori încă vindecă.

Eu de ce aleg să mai stau, să mai aștept? Să mă mint, spunându-mi că nu sunt suficient de pregătită? Că ar trebui să mai învăț câte ceva înainte de a oferi altora din ce am acumulat până acum? Din prea plinul meu?

De câte ori te-ai întrebat același lucru? De câte ori ți-au luat-o alții înainte, care poate nu aveau experiența ta de viață dar care nu se pierdeau în atât de multe detalii? Doar acționau? Care aveau curajul de a ieși în față? Chiar dacă la un moment dat poate nu aveau prea multe de spus?

În urmă cu mulți ani de zile, am lucrat la o companie 6 luni. Am plecat deoarece mi s-a spus că nu m-am integrat în echipa de management. Este adevărat, încă de atunci făceam ce știam cel mai bine. Ce îmi venea natural. Fără retușuri. Fără efort. Să muncesc, să mă implic în tot ceea ce făceam, să mă dezvolt și să îi dezvolt pe cei din jurul meu prin implicarea în diferite proiecte și, cel mai important, să îi ajut pe cei din jurul meu. Este adevărat, pe vremea aceea tocmai renunțasem la fumat și toate dramele companiei se derulau în fața firmei. Dacă nu erai acolo, nu existai. Am aflat repede asta.

Acolo, în fața firmei se formau alianțele – ceea ce eu am ratat cu brio. Nici măcar nu încurajam lingușeala și nici nu mă plecam după cum bate vântul puterii efemere dintr-o corporație. Pentru că asta mi se pare esențial în această profesie în care ești în slujba oamenilor. Nu să te integrezi în echipa de management, nu să cauți aliați și susținători, ci să fii acolo pentru colegul tău, pentru colega ta, când are într-adevăr nevoie de ajutor. Acea persoană care poate să te sune la orice oră pentru că știe că poate găsi o rezolvare la problema pe care o are. Pentru că atunci, la final – și mai devreme sau mai târziu finalul vine pentru toată lumea – cu asta rămâi. Cu satisfacția imensă că ai fost diferit într-o lume care nu își mai dorește asta.  Iar această satisfacție pentru mine a venit foarte mulți ani mai târziu, când, din întâmplare, m-am întâlnit cu o fostă colegă de la acea companie. Mi-a spus: “Gabi, nu pot uita ce ai făcut pentru mine atunci. M-a ajutat să pot vedea lucrurile diferit, din altă perspectivă și, datorită acelui fapt, eu sunt astăzi în locul unde trebuia să fiu. Altfel, cu siguranță m-aș fi irosit”.

Am fost marcată mulți ani de atunci de ideea că am stat prea puțin într-o companie. Și că nu dă bine la CV. Cât de efemer mi se pare acum totul!  

Așa se face că la ultima companie la care am lucrat, am petrecut 18 ani. O veșnicie, ar spune unii. Prea puțin, ar spune alții. Suficient, spun eu. Suficient cât să strâng experiențe cât alții în mult mai mulți ani. Că nu durata contează ci intensitatea cu care te implici. Modul în care reușești să gasești soluții, chiar dacă nu ai toate instrumentele necesare. Dar le creezi. Pentru că doar atunci nu mai simți când trece timpul, când ești implicat și când generezi valoare în jurul tău. Când reușești să lași ceva în urma ta.

Acum, când vreau să îmi provoc destinul, cum îmi place mie să spun, mă simt din nou ca la început de drum. Fără experiență. Chiar dacă am acumulat între timp 25 de ani de experiență în domeniul resurselor umane. Știu foarte clar ce am de făcut și unde vreau să ajung, cum vreau să ajung. Cel mai important, știu de ce vreau să ajung acolo unde mi-am propus. Și ce vreau să las în urma mea.

Însă este al naibii de greu să mă hotărăsc să fac acel prim pas în față. Să mă las văzută, să mă las descoperită.

Simt că sunt ca o oală sub presiune. Ca atunci când apa clocotește și capacul se ridică ușor, nu rămâne nici perfect etanș pe oală însă nici nu cade căt să ajute la eliberarea presiunii acumulate.

Oare ce este de făcut? Să dau focul mai încet sau să ridic capacul să eliberez presiunea acumulată?

Tu ce faci cu oala ta sub presiune?

#riseyourvibe

#daretodream

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie articolul

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Citește mai mult

Urmărește-mă pe social media

%d blogeri au apreciat: