Mit sau Realitate?

Hărțuirea psihologică la locul de muncă în România va fi interzisă și sancționată

Legea prin care hărţuirea morală, inducerea stresului și a epuizării la locul de muncă sunt sancționate disciplinar, contravenţional sau chiar penal a trecut de curând de votul final din Parlament.

Sunt atât de multe forme de hărțuire la locul de muncă și atât de multe interpretări încât și cei mai experimentați specialiști în resurse umane ar putea să nu observe aceste semnale. Cred că legea hărțuirii psihologice la locul de muncă este mai mult decât binevenită. Și mai cred că specialiștii în resurse umane vor avea un rol determinant în diseminarea acestor informații – nu numai să menționeze în regulamentele interne prevederi cu privire la posibile sancțiuni disciplinare ci să contribuie la educarea angajaților, a celor care, aflați de cele mai multe ori într-o poziție de putere, pot fără să realizeze sau chiar intenționat să contribuie la această hărțuire psihologică la locul de muncă.

Prin hărțuire la locul de muncă putem înțelege discriminarea de orice fel (cu privire la vârstă, sex, religie, rasă – inclusiv glume sau insulte, comentarii degradante, intoleranță față de diferențele rasiale, intoleranță față de sărbătorile religioase – diferite față de politica standard a companiei respective sau intoleranță față de obiceiurile religioase sau tradiționale), hărțuire personală, psihică, abuz de putere – când un superior hărțuiește un subaltern de exemplu și îl tratează în mod evident diferit față de ceilalți membri ai echipei cu scopul de a-l determina să părăsească organizația. Hărțuirea sexuală are legătură cu orice element care ar aduce în discuție acțiuni cu caracter sexual, care nu sunt încurajate sau dorite de persoană hărțuită, cum ar fi: transmiterea de vizualuri cu tentă sexuală persoanei hărțuite, comentarii degradante care implică sexul, glume care depășesc o limită a bunului simț, întrebări directe, o atingere nepotrivită, sau gesturi intime neadecvate, invadarea spațiului personal în orice fel.

În ceea ce privește discriminarea bazată pe vârstă, există încă din 1964 legislație specifică care protejează angajații de peste 40 de ani, cu intenția de a promova angajarea oamenilor mai în vârstă și a de reduce hărțuirea legată de vârstă. O persoană se poate simți hărțuită cu privire la vârsta pe care o are dacă este insultată sau se glumește pe seama vârstei respective, nu este invitată în diferite activități sau întâlniri sau este criticată pe nedrept, pur și simplu din cauza vârstei pe care o are. De multe ori, este o formă de a determina persoană respectivă să se retragă din activitate, către o pensionare anticipată, către zona de antreprenoriat sau către o altă companie.

Hărțuirea psihologică poate fi considerată o formă de bullying atunci când sunt făcute comentarii inadecvate, glume ofensatoare, chiar se recurge la umilințe personale, remarci cu caracter critic sau tactici intimidante.

O altă formă de hărțuire cu efecte devastatoare pentru persoana în cauză, poate fi hărțuirea fizică, atunci când persoană în cauză este agresată nu numai verbal dar și fizic și se referă la hărțuirea la locul de muncă care implică violență fizică sau amenințări. Hărțuirea fizică poate îmbrăca și forme mai ușoare, când cel care hărțuiește atinge sau împinge persoană hărțuită, fără a-i produce leziuni fizice însă cu siguranță persoana hărțuită – mai ales dacă se află într-o poziție ierarhică inferioară, se poate simți amenințată și dominată de acest tip de comportament. Inclusiv atunci când o persoană distruge diverse lucruri din jurul persoanei hărțuite, se poate considera tot o formă de hărțuire fizică.

Abuzul de putere este o formă des întâlnită de hărțuire la locul de muncă, când un angajat aflat într-o poziție inferioară din punct de vedere ierarhic, este în mod constant supusă unui tratament necorespunzător, de regulă i se solicită  angajatului respectiv acțiuni sau sarcini care sunt imposibil de atins, în termene foarte scurte, neținând cont de abilitățile angajatului respectiv, dacă a fost instruit sau nu pentru a executa acea sarcină și inclusiv intruziunea în viața personală. O altă formă de hărțuire este atunci când se lansează zvonuri despre capabilitățile persoanei respective (sau lipsa acestora), contrazicerea în public de fiecare dată, fără argumente, a persoanei care face subiectul hărțuirii respective.

Având în vedere contextul actual, când din ce în ce mai mulți angajați își desfășoară activitatea remote, o formă de hărțuire poate fi considerată și hărțuirea online, o formă de hărțuire prin utilizarea tehnologiei digitale. Se poate întâmpla pe rețelele de socializare, pe diverse platforme interne utilizate de companii, pe grupurile de whatsapp, etc. Poate fi un comportament repetat al celui care hărțuiește cu intenția clară de a denigra sau umili pe cei vizați. Acest tip de hărțuire poate lua formă unor afirmațîi neadevărate sau postarea unor fotografii nepotrivite, transmiterea unor mesaje agresive sau în formă extremă, când se poate copia identitatea persoanei în cauză care va transmite astfel mesaje nepotrivite altor persoane, cu intenția clară de a avea repercusiuni. Acest tip de agresiune în online lasă însă urme iar persoană hărțuită poate dovedi mult mai ușor ce se întâmplă pentru a stopa genul acesta de acțiuni îndreptate asupra sa.

Companiile care investesc în instruirea angajaților pentru a preveni hărțuirea la locul de muncă demonstrează grija pe care o au ca să asigure un mediu de lucru sigur pentru aceștia.

Este binevenită o asemenea lege în România?

Așa cum menționam și în intervenția telefonică la jurnalul TVR, dacă managerii nu iau măsuri din timp pentru prevenirea de orice fel a abuzurilor la locul de muncă, aceștia pot crede că fluctuația personalului se datorează pachetelor salariale neadecvate când, la o privire mai atentă asupra mediului de lucru, se pot constata diverse cauze care îi determină pe angajați să părăsească organizația respectivă, unele dintre ele fiind inclusiv cele legate de hărțuirea psihologică la locul de muncă și lipsa de măsuri luate de organizație în acest sens.

Este binevenită o asemenea lege în România? Cu siguranță, da! Însă modalitatea de implementare în companii se va face cu pași mici, schimbarea mentalitățîi celor care abuzează de puterea dată de funcția în care sunt încadrați – temporar, este adevărat, și nu ar trebui să uite acest aspect – prevăd că va lua ceva timp, iar specialiștilor în resurse umane le va reveni o misiune dificilă. Aceea de a fi liantul între organizație și angajat, de a găsi acel echilibru pentru asigurarea unui climat organizațional corect, în care angajații sunt tratați cu respect și considerație.

Prin introducerea unor politici de conștientizare, a unor programe de instruire adecvate, diseminate în rândul tuturor angajaților, indiferent de nivelul ierarhic, prin mesaje clare în acest sens de a nu tolera nicio o formă de hărțuire la locul de muncă, transmise periodic de către liderii organizației, cred că se poate crea acel climat organizațional în care hărțuirea la locul de muncă să fie limitată la minim sau să nu se manifeste.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie articolul

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Citește mai mult

Urmărește-mă pe social media

%d blogeri au apreciat: