Mai bine taci și ascultă!

Ți s-a întâmplat vreodată să te auzi vorbind? Să îți placă de tine atât de mult când îți auzi vocea cum se modelează în interiorul tău, încât nu te mai oprești din vorbit? Când iei tăcerea celui din fața ta ca o încurajare a faptului că ce spui este foarte interesant?

Dar cum ar fi să taci și să asculți? Să asculți cu interes, cu zâmbet autentic pe față, cu dorința reală de a asculta?

Primul meu interviu de angajare, în primii ani după 1989

După ce am terminat facultatea, m-am aruncat cu capul înainte în antreprenoriat, însă după vreo doi ani am simțit nevoia să intru în lumea corporatistă. Habar nu aveam ce însemna asta atunci însă m-a atras un anunț din presă (da😊😊…. pe atunci, anunțurile de angajare erau publicate în presă scrisă). Se căuta un Recruiter pentru o agenție de recrutare și selecție de personal. Habar nu aveam ce face recruiter-ul toată ziua și asta a fost de ajuns să îmi stârnească curiozitatea. Culmea este că am fost selectată și am înțeles că un Recruiter ar trebui să aibă răbdare, să asculte mai mult decât să vorbească, să înțeleagă care este “de ce-ul”  fiecărui candidat pentru a-și da seama dacă se potrivește cu “de ce-ul”  firmei angajatoare.

Și, în aroganța vârstei mele de atunci, mi-am zis că pot face și eu asta, nu pare a  fi atât de greu! Și așa am ajuns la interviul final cu cel care conducea acea agenție – Bill, un american care nu știa română. Iar eu nu prea știam engleză. Asta îmi plăcea cel mai mult la versiunea mea de atunci – mă aruncam cu capul înainte, nu îmi păsa de consecințe, încercam să fac orice îmi place chiar dacă nu știam mare lucru și mai ales, nu acceptam compromisuri.

Iată-mă din nou la acea firmă, de data asta în fața lui Bill – un tip înalt, impunător, cu ochii albaștri ca cerul senin și cu cel mai luminos zâmbet pe care îl văzusem în viața mea până atunci. I-am zâmbit foarte fericită, cred că și puțin tâmp, dacă îmi amintesc bine acum, fascinată de felul în care arăta, într-o perioadă când în jurul tău vedeai numai oameni triști, cenușii – la propriu și la figurat –  și plini de griji.

I-am strâns mâna, m-am uitat în ochii lui și l-am întrebat: “How are you! How do you feel?” – în cele câteva cuvinte pe care le știam și eu de introducere într-o conversație în limba engleză. Și mi-a răspuns….timp de o oră, a vorbit numai el, într-una. Iar eu, timp de o oră, eram absolut fascinată. Mă uitam la Bill cât de frumos vorbește, cu atâta pasiune, cum ochii lui transmiteau bunătate și fericire. Nu înțelegeam nici măcar 10% din ce spunea, însă ce conta asta? Eu eram acolo pentru el, ochi și urechi, ii acordam atenția mea 100%. Din când în când îi spuneam: “Really? So interesting!”  și îl invitam să vorbească în continuare, cu zâmbetul meu, cu atenția mea toată îndreptată asupra lui. La final, s-a ridicat, mi-a întins mâna și mi-a spus că sunt angajată, că voi primi toate detaliile de la Sebastian – viitorul meu coleg.

În prima mea zi de lucru în acea agenție, eram la un ceai pe terasă și Bill a început să mă întrebe ce îmi place să fac, ce pasiuni am, ce facultate am urmat, chestii d-astea pe care le cam întrebi la interviu, când vrei să cunoști cât de cât o persoană. Și eu îi răspundeam, cu două cuvinte în engleză, zece în română și restul dând din mâini😊😊.

Atunci m-a întrebat: ”Gabi, cum se face că la interviu vorbeai atât de bine în engleză și acum nu prea te descurci?”. I-am răspuns: “Bill, la interviu, eu am ascultat și tu ai vorbit!”

Am învățat o mare lecție de viață în clipa aceea, că e mai bine să taci și să asculți, ești mult mai câștigat așa decât să vorbești. Bill a fost unul dintre mentorii mei care mi-a îndrumat pașii în cariera de resurse umane pe care am urmat-o timp de 25 de ani, de la care am învățat și destul de repede să vorbesc engleză. Cel mai probabil, dacă nu ascultam și vorbeam atunci la interviul meu de angajare, nu aveam șansa să lucrez în acest domeniu fascinant și, cel mai probabil, cariera mea ar fi avut o altă traiectorie.

Tu ce ai câștigat ultima dată când ai tăcut și ascultat pe cei din jurul tău? Sau ce ai pierdut atunci când ai vorbit și de fapt ar fi fost mai înțelept să asculți?

#riseyourvibe

#daretodream

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie articolul

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Citește mai mult

Urmărește-mă pe social media

%d blogeri au apreciat: