Acvariul cu pești colorați

Cât de trist trebuie să fie să nu te poți bucura de culori! Doar uită-te la imaginea asta cu peștii atât de colorați și imaginează-ți pentru o clipă cum ar fi să nu poți distinge aceste culori minunate. Sau să te uiți la ele, însă să fii atât de acaparat de griji și probleme încât să nu te poți lăsa purtat măcar pentru o clipă pe alt tărâm unde să simți gingășia, fragilitatea și liniștea acestor pești.

De multe ori m-am gândit cum ar fi să fiu un peștișor colorat într-un acvariu. Să trăiesc liniștită, să bucur pe cei din jurul meu cu coloritul meu, să nu am griji și responsabilități, să trăiesc în liniște și armonie.

Însă viața mi-a hărăzit altceva până acum…agitație, responsabilități, griji, ambiții diverse, dorința de a face mai mult, din ce în ce mai mult. De multe ori m-am întrebat de ce nu aș putea să fiu și eu un peștișor liniștit și colorat, să înot fără griji în acvariul meu? Doar să mă bucur de apa călduță din jurul meu, de mâncarea care mi se oferă zilnic, de admirația celor din jurul meu pentru coloritul meu? Oare de ce nu mă pot mulțumi cu asta? De ce nici măcar acum nu pot face asta când mulți ar putea spune că mi-am câștigat acest drept?

Oare de ce mă gândesc la mine mai degrabă ca la un homar decât la un peștișor gingaș și colorat? De ce oare mă uit acolo, în acvariul cu pești colorați și nu mă regăsesc? De ce oare am impresia că mă văd mai degrabă printre pietrele din acvariu, cum încerc să mă lovesc de ele că îmi simt carapacea prea strâmtă, că simt o presiune în interiorul meu care trebuie să se descătușeze? Și doar dacă mă lovesc de acele pietre din acvariu și reușesc să scap de carapacea de acum, doar așa îmi voi permite să cresc și să mă dezvolt? Răspunsul îl știu deja – pentru că în interiorul acelei carapace deja a crescut și s-a dezvoltat acel ceva care vrea să iasă acum la lumină. Și nu mai are loc în carapacea de acum. A venit momentul să sparg de acele pietre carapacea prea strâmtă pe care o port după mine de prea mulți ani.

Pentru că homarul, pentru a putea crește, își sparge carapacea, deoarece  aceasta nu mai crește odată cu el, însă homarul, în interior, continuă să se dezvolte și la un moment dat nu mai are loc și se simte extrem de inconfortabil. De fiecare dată când trece prin acest proces, noua carapace care crește la loc este din ce în ce mai puternică. Iar homarul este unul dintre puținele animale din lume care nu se oprește din procesul de creștere până moare.

La fel se întâmplă cu procesul de dezvoltare și la noi, oamenii. Trebuie mai întâi să trecem prin etape stresante, să nu ne mai simțim confortabili cu noi înșine, să ne dorim să ieșim din zona de confort și atunci să ne dăm voie să creștem, să ne dezvoltăm, să ne dăm jos carapacea veche, să o înlocuim cu una mai puternică, în interiorul căreia să fim protejați până la un nou moment de creștere și dezvoltare.

Gândește-te la un moment din viața ta când ai fost doborât la pământ, când simțeai ca mai jos de atât nu ai unde să cazi, că nu reușeai să găsești o cale să te ridici și să mergi mai departe. Acum însă, uitându-te în urma ta, constați cu uimire că totuși ai găsit puterea să mergi mai departe, ai găsit acele resurse interioare care te-au făcut să îți depașești limitele de atunci.

Dacă ai reușit să faci asta măcar o dată, atunci ce alegi să fii în continuare? Un peștișor colorat într-un acvariu sau un homar care nu se oprește din creștere și dezvoltare?

#riseyourvibe

#daretodream

2 comentarii la “Acvariul cu pești colorați”

  1. O comparatie foarte reusita ! Ma regăsesc în povestea ta. Transformarea cere sa iesi din confort si ” sa spargi carapacea”!

  2. Da, este minunat să crești! Nu conteaza ritmul! Important este sa vrei sa crești, să te descoperi, să fii cea mai bună versiune a ta in fiecare moment! Chiar si acum am mai crescut, aflând despre homer si provocandu-ma sa aflu mai multe despre el! 😊

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Distribuie articolul

Share on facebook
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Citește mai mult

Urmărește-mă pe social media

%d blogeri au apreciat: